Despre „VEDEREA PRIN VĂL”

1 Par Arsenie Boca

„Cărarea Împărăției” a Cuviosului nostru Părinte Arsenie Boca este cu adevărat un izvor de înțelepciune și sunt multe aspecte de contemplat și recitit până le asimilăm.

Câteva pasaje din subcapitolul VEDEREA PRIN VĂL urmează să fie redate pentru contemplare. Există enorm de multe informții și resurse de documentare care sunt necesare pentru a ne susține pornirile interioare.

Pe la anul 1000 Avicenna a făcut un experiment și a pus un miel lângă cușca unui lup și de frică mielul a murit. În acest fel putem conștientiza care este efectul fatal al fricii. Frica oii de lup o explică Părintele și în acest subcapitol. Urmează și un articol despre frică, însă ce este minunat de avut în vedere, metaforic exprimat regăsim la Părintele că o simplă oaie are potențial să biruie un lup și că oile biruie haita de lupi oricât de mare le este numărul lor.

Cuviosul nostru Părinte Arsenie Boca ne spune că învățătura creștină este singura cale sigură pe care este necesar să o învățăm și să o lăsăm moștenire, evită să folosească numele unei religii anume. Ileana crede că fiecare este liber să caute această cale în religia în care a fost născut pentru început, deoarece toate au un rost. „Este o singură cale senină: TRĂIREA ÎNVĂȚĂTURII CREȘTINE, în toată adâncimea ei și în toată SINCERITATEA NOASTRĂ”.

„Deci purtătorul oricărei valori, când va ajunge la CUNOȘTINȚA atârnării sale de Dumnezeu, va ajunge DREPT.

Dreptul e omul lui Dumnezeu, ori de poartă slujba preotului, ori pe-a împăratului, ori pe-a învățatului, ori pe-a artistului, ori pe-a vistiernicului, ori pe-a bogatului, ori pe-a săracului. Un singur lucru i se ce pentru aceasta:  SĂ SE CUNOASCĂ PE SINE ca avându-și obârșia spirituală și toată înzestrarea de la Dumnezeu.

Tot ceea ce împiedică această situație normală e vălul de pe minte, e zidul, despărțitor de Dumnezeu.

Dumnezeu pe toți îi trimite înzestrați și în stare să fie drepți. Dar, trecând ei prin poarta nașterii pământești, iau în spate poveri părintești, care-i spetesc și încovoaie spre pământ. Pe urmă, slăbiți de osteneala vieții și de mediul înconjurător, greu se vor decide să reprezinte cauza lui Dumnezeu.

Se vede ca e un risc al vieții de-a te ține de Dumnezeu. E o ciudată rușine de oameni în a te face mai bun. Iar îndrăzneala de-a sluji lui Dumnezeu și a-i îndemna și pe ei să-I slujească, de cele mai multe ori, te pune în primejdie cu oamenii. E FRICA OII DE LUP.

TAINA LUI IISUS era că în trupul Lui se ascundea Dumnezeu, iar TAINA NOASTRĂ, a creștinilor, e că în făptura noastră se ascunde Hristos. ACI E MINUNEA CĂ OILE BIRUIE LUPII, oricât de mare le-ar fi haita. … o singură cale de urmat: viața curată – potrivită cu firea – care ajută și oamenilor, și-I ajută și lui Dumnezeu, ca să ne poată ajuta.

Cu cât „vălul” țesut din păcate (ori din gândurile distructive și nocive adaugă Ileana) și așternut peste ochiul conștiinței e mai subțire, cu atât cei dăruiți află mai repede CINE SUNT și ce trimitere au de la Dumnezeu. Iisus ca om adevărat, n-avea nici un văl despărțitor…

Deci sfinții, DREPȚII prin excelență, pe măsura CREDINȚEI și a curăției lor moștenită din părinți și sporită cu propria lor osteneală, sunt o cuvântare vie, pentru că au într-înșii pe Dumnezeu – Cuvântul, Cel ce strigă printr-înșii voia Sa către ceilalți oameni.

Sfințenia e tocmai această transparență a lui Dumnezeu în făptura Sa, prietenia aceea de mare cuviință a sufletului cu Tatăl său – singura situație normală și de la sine înțeleasă a omului și a oamenilor.”

Gânduri alese și pline de înțelepciune ale Părintelui care se roagă împreună cu noi întotdeauna. Partea mai puțin drăgută este că rămâne în sarcina noastră să-I cerem să ne sfințească. Cum spunea Episcopul Timotei într-o predică ascultată la Mănăstire de Ileana în 2010, noi cerem la Dumnezeu bunuri materiale, sănătate și multe altele și credem că doar cei care sunt în Mănăstire ori preoții au acces la sfințenie, pe când este necesar ca fiecare să îndrăznească să ceară sfințenia. Orice aflăm despre Adevăr corect ne unește cu Dumnezeu. Sănătatea spirituală este ușa spre sfințenie a fiecăruia.

Autor articol: Ileana Frandes

Reclame